Semiotica

Din cele prezentate până acum reiese pregnant faptul că gluma dispune de un inventar de structuri şi teme greu de sistematizat într-o descriere generală; ceea ce este comun acestor variate acte de umor este opoziţia între convenţie (lingvistică, comportamentală) şi invenţie (ca sabotare a acestei regularităţi verbale sau comportamentale). Materializare pertinentă a afirmaţiei greimasiene privind natura polemic-contractuală a practicii discursive, gluma ne apare ca o modalitate defensivă de manevrare a normativităţii, de dinamitare a supunerii enunţătorilor la regulile raţionalităţii şi convenienţelor.
Studiul glumei din perspectiva raportului convenţional/conversaţional are incidenţe deloc neglijabile asupra teoriei cunoaşterii (prin capacitatea de a genera, testa, revizui ipoteze, prin abilităţi de tip problem-solving), asupra sociologiei (prin evidenţierea mecanismului indirecţiei ca infrastructură a interacţiunii sociale), asupra semioticii (prin sincretismul gestualitate/proxemică/mesaj verbal pentru gluma orală sau prin interferenţa iconic/simbolic în cazul glumei desenate), ca şi asupra didacticii (înţelegerea glumei fiind un excelent test de comprehensiune textuală), oferind repere pentru trecerea de la undesteranding data, la undesteranding undesteranding (cf. Beaugrande & Dressler, 1981: 265).