Semiotica

Proxemica reprezintă, în viziunea creatorului său - antropologul E. T. Hall, "studiul perceperii şi utilizării spaţiului de către om" (1981: 191), domeniu corelabil activităţilor comportamentale legate de teritorialitatea etologilor. De-a lungul dezvoltării sale, proxemica a fost numită şi "topologie umană", "oriologie sau studiul frontierelor", "spaţiu social ca biocomunicare" sau "microspaţiu al întâlnirilor interpersonale", reţinându-se, în final, termenul de proxemică. Proxemica investighează deci modul în care individul structurează inconştient spaţiul, distanţele interpersonale în tranzacţiile cotidiene, organizarea spaţiului în case şi clădiri şi nu în ultimul rând configuraţia oraşelor (apud W. Nöth, 1990: 411).
Chiar dacă Hall nu a studiat proxemica în cadrul semioticii, tentativa sa de a analiza comportamentul spaţial ca un sistem comunicativ autonom, analog limbajului, îi situează proiectul de cercetare în câmpul semioticii aplicate.
Bazându-se pe relativismul lingvistic al teoriei Whorf-Sapir ("decuparea naturii în funcţie de categoriile furnizate de limba comunităţii în care trăim"), Hall şi-a propus să sistematizeze şi să discute acele aspecte ale culturii care funcţionează după "un cod secret şi complex, nescris nicăieri, necunoscut de nimeni, dar înţeles de toţi" (Sapir, apud E.T. Hall, 1981: 194), mai precis felul în care culturi diferite structurează diferit spaţiul, îl percep şi îl experimentează diferit.
Analiza structurării şi investirii cu sens a spaţiului de către subiecţi americani a fost realizată de Hall prin conjugarea mai multor tehnici de colectare a datelor:

i) observarea directă confruntată cu fotografierea (incognito) a subiecţilor în cele mai diverse spaţii şi circumstanţe (aeroport, gară, hotel, staţie de metro etc.) şi corelată cu comentariile subiecţilor în momentul în care regulile nescrise ale ordinii sociale erau încălcate (observaţia unui american în dialog cu un arab: "Dacă ar putea să nu-mi mai sufle în faţă; e ceva insuportabil");

ii) interviuri (în profunzime, de la şase ore la şase luni) privind spaţiul domestic, vecinătatea, dispunerea mobilierului acasă şi la birou etc.). O întrebare absolut neproblematică pentru un american - "Unde vă duceţi când vreţi să fiţi singur?" a suscitat replici dintre cele mai diverse la subiecţi arabi (de la "Cine vrea să fie singur?" la "Infernul este paradisul fără oameni"), evidenţiind o dată în plus distinctivitatea culturilor (individualismul nord-american atât de diferit comunitarismului arab sau asiatic, în care până şi decizii strict personale, cum ar fi educaţia, profesia, căsătoria sunt luate de familie şi în beneficiul familiei şi nicidecum de individul respectiv);

iii) studierea lexicului limbii engleze (circa 5000 de elemente din sfera situării în spaţiu: aproape, departe, alături de, lângă, deasupra, dedesubt etc.);

iv) observarea imaginarului spaţial în artele vizuale (perspectiva, arta portretului etc.) şi literatură.

Având drept scop ameliorarea comunicării interculturale (prin cunoaşterea grilelor specifice ale propriei culturi şi ale culturii/culturilor cu care se interacţionează) şi optimizarea activităţii profesioniştilor spaţiului (arhitecţi şi urbanişti), proxemica - în egală măsură disciplină fundamentală şi aplicată - trebuie să răspundă următorului set de probleme:

"1, Câte genuri de distanţe respectă indivizii? (Ar fi foarte util să cunoaştem gama comportamentelor umane de acest tip).
2. Cum se disting aceste distanţe?
3. Care sunt relaţiile, activităţile şi emoţiile asociate fiecărei distanţe?
4. Care sunt, în general, spaţiile fixe, semi-fixe şi dinamice?
5. Ce spaţiu este sociofug? Dar sociopet?
6. Frontierele:
a) Cum sunt concepute frontierele?
b) Care este gradul lor de permanenţă?
c) În ce constă violarea frontierelor?
d) Cum sunt ele delimitate?
e) Când şi cum ştim că ne aflăm în interiorul frontierelor?
7. Există o scară de spaţii de la cel mai intim şi sacru la cel mai public?
8. În raport cu întrebările 1-7 există o ierarhie a distanţelor între oameni? Cine este admis în fiecare dintre ele şi în ce îmorejurări?
9. Cine poate atinge şi în ce împrejurări?
10. Există tabuuri în ceea ce priveşte atingerea, ascultarea, privirea şi mirosirea? Cui se aplică aceste tabuuri?
11. Ce nevoi de disimulare există? Pentru ce simţuri şi pentru ce relaţii?
12. Care este natura angajării senzoriale în diversele relaţii normale ale vieţii cotidiene?
13. Care sunt nevoile spaţiale specifice?
14. Ce cuvinte ale vocabularului se raportează la spaţiu?
15. Spaţiul este diferit utilizat de superior şi de subordonaţi?"